Despre tot si nimicuri…

Cand am vrut un nou inceput, am fost descurajat de multi din tovarasii mei. Probabil nu degeaba mi se spunea ca sunt prea bun, las prea mult de la mine, cedez la presiuni, etc.

De azi sunt axat pe a deveni un pic douchebag de dragul unui nou inceput. E mai bine sa rup cat mai multe legaturi cu cine eram, nu de dragul de a deveni orasan, dar de dragul de a imi innoi viata cumva. Nu am sa ma prefac ca nu m-am schimbat. Filozofiile de facebook gen “nu ma schimb ca nu sunt semafor, sunt doar atat: FILOZOFII DE FACEBOOK.

Poate ca un pic neortodox, am dat frau liber frustrarilor si am spus ce aveam pe suflet cui aveam pe suflet si printr-o eroare interesanta, a pornit toata chestia ca o avalansa si am realizat ca asta e sansa mea sa nu ma mai ascund dupa deget, sa nu mai las totul treaca-mearga, si sa nu imi mai traiesc dezamagirea cu un nod in gat. In ceea ce ii priveste pe cei nemultumiti, pot sa isi inchipuie ca cel care am fost nu mai exista.

Cand mama a spus “nici sa nu te mai uiti in urma”, am inteles mai mult decat a vrut ea sa zica. Am inteles ca e un nou inceput pentru mine, ca de aici inainte trebuie sa imi fac o viata noua, un viitor daca e cazul si sa evoluez, sa ma departez de satul in care nu aveam cu cine discuta idei complexe.

Partea care ma intriga acum este ce o sa se auda despre mine in sat si intre tovarasii mei. Este interesant cand voi decide sa ajung acasa din cine stie ce motive, ce vor spune ceilalti despre mine, ce fel voi fi privit…

Un lucru e clar: vreau sa o iau de la zero aici, dar sa nu uit ce am invatat acasa, sa nu uit ca atunci cand esti bun esti luat de prost, sa nu uit ca ajutor pentru unii inseamna ca iti dau de baut de fumat si te imprumuta cu bani ocazional…
Pana la urma, o sa pic de jigodie oricum… Dar de ce sa imi pese? La o adica, exact cei care ma vor critica sunt cei care m-ar fi bagat fara remuscari in cacat de dragul pizdelor si ar da vina pe bautura… Exact cei care criticau niste tovarasi ca s-au imprumutat cu bani de la ei ca sa faca… exact ceea ce fac eu… sa isi mobileze o casa noua unde sa se mute cu noua iubita… un nou inceput…

Pana la urma, nu conteaza atat de mult ce cred ceilalti, cat conteaza ce crezi tu despre tine. Si daca pleci lasand un gust amar, ai facut ce ai vrut, si ti-ai luat viata in propriile maini si ai remodelat-o, atunci esti cu adevarat puternic.

Da, sunt ipocrit. Dar nu uit totusi de cei care, desi nu aveau, au impartit ultima lor paine cu mine si m-au incurajat sa imi urmez drumul… Cei care nu mi-au spus sa imi iau liber din prima luna de munca pentru a ma duce sa beau cu ei… Cei care, poate au inteles gresit ceea ce am spus uneori dar si-au dat seama ca se pot baza pe mine cand au cu adevarat nevoie si au inceput sa ma respecte exact pentru ceea ce sunt si vreau sa fiu.

Nu mai fac parte din “Fratia Paharului”, si de mult nu mai voiam sa fac parte din ea. Imi cer scuze doar fata de cei care cu adevarat mi-au fost alaturi si m-au incurajat si nu mi-au spus ca sunt prost pentru ca nu cred in dumnezeul lor. Cei care se dau cei mai raniti sunt cei care m-au luat de prost de obicei. Acum uimiti ca am decis sa ma schimb in ceea ce ei numesc rau, ma vor privi altfel pentru totdeauna, dar eu ma gandesc ca lumea e mai mare decat satul meu si daca am sansa sa cuceresc noi teritorii, asta voi face. Nu ma voi uita in urma si nu voi visa sa locuiesc iar in batranul sat pentru nimic.

Daca dau gres, voi tinti urmatorul job, chiar daca mai prost platit. Si voi cauta mereu sa evoluez si sa imi gasesc un echilibru.

 

Drept urmare, dupa atat scris despre apsolut nimic, mi s-a facut sete. O sa ma pun sa imi iau o apa plata si sa ma bucur de sentimentul de a fi treaz. Un jeg treaz si sincer de acum inainte.

2 thoughts on “Despre tot si nimicuri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.