Pentru cei cu Biblia in mana, va rog explicati aceste versete

Ieşirea – a doua carte a lui Moise
Capitolul 21

1. „Iată acum legiuirile pe care tu le vei pune în vedere lor:
2. De vei cumpăra rob evreu, el să-ti lucreze şase ani, iar în anul al şaptelea să iasă slobod, în dar.
3. Dacă acela a venit în casa ta singur, singur să iasă; iar de a venit cu femeie, să iasă cu el şi femeia lui.
4. Dacă însă îi va fi dat stăpânul femeie şi aceasta va fi născut fii sau fiice, atunci femeia şi copiii ei vor fi ai stăpânului lui, iar el va ieşi singur.
5. Iar dacă robul va zice: Îmi iubesc stăpânul, femeia şi copiii şi nu voi să mă liberez,
6. Atunci să-l aducă stăpânul lui la judecători şi, după ce l-a apropiat de uşă sau la uşori, să-i găurească stăpânul urechea cu o sulă, şi-l va robi în veci.
7. Dacă cineva îşi va vinde fiica roabă, ea nu va ieşi cum ies roabele.
8. Dacă ea nu va plăcea stăpânului său, care şi-a ales-o, să-i îngăduie a se răscumpăra, dar el nu va avea voie s-o vândă la familie străină, după ce i-a fost necredincios.
9. Dacă a logodit-o cu fiul său, atunci să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
10. Iar dacă va mai lua şi pe alta, atunci ea să nu fie lipsită de hrană, de îmbrăcăminte şi de traiul cu bărbatul său.
11. Iar dacă el nu-i va face aceste trei lucruri, să iasă de la dânsul în dar, fără răscumpărare.
12. De va lovi cineva pe un om şi acela va muri, să fie dat morţii.
13. Iar de nu-l va fi lovit cu voinţă şi i-a căzut sub mână din îngăduirea lui Dumnezeu, îţi voi hotărî un loc, unde să fugă ucigaşul.
14. Dacă însă va ucide cineva pe aproapele său cu bună ştiinţă şi cu vicleşug şi va fugi la altarul Meu, şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori.
15. Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât.
16. Cel ce va fura un om din fiii lui Israel şi, făcându-l rob, îl va vinde, sau se va găsi în mâinile lui, acela să fie omorât.
17. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât.
18. De se vor sfădi doi oameni şi unul va lovi pe celălalt cu o piatră, sau cu pumnul, şi acela nu va muri, ci va cădea la pat,
19. De se va scula şi va ieşi din casă cu ajutorul cârjei, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moarte, ci va plăti numai împiedicarea aceluia de la muncă şi vindecarea lui.
20. Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunaţi;
21. Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunaţi, că sunt plătiţi cu argintul stăpânului lor.
22. De se vor bate doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată şi aceasta va lepăda copilul său fără altă vătămare, să se supună cel vinovat la despăgubirea ce o va cere bărbatul acelei femei şi el va trebui să plătească potrivit cu hotărârea judecătorilor.
23. Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet,
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
26. Iar de va lovi cineva pe robul său în ochi iar pe slujnica sa o va lovi în ochi şi ea îl va pierde, să-l lase liber ca despăgubire pentru ochi.
27. Şi de va pricinui căderea unui dinte al robului său sau al roabei sale, să le dea drumul pentru acel dinte.
28. Dacă un bou va împunge de moarte bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre şi carnea lui să nu se mănânce, iar stăpânul boului să fie nevinovat.
29. Iar dacă boul a fost împungător cu o zi sau cu două sau cu trei înainte, şi stăpânul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a închis şi boul a ucis bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre şi stăpânul lui să fie dat morţii.
30. Dacă însă i se va pune stăpânului preţ de răscumpărare, pentru sufletul său, ce va fi pus asupra lui aceea va şi plăti.
31. Tot după această lege să se urmeze, de va împunge boul băiat sau fată.
32. Iar de va împunge boul rob sau roabă, să se plătească stăpânului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul să fie ucis cu pietre.
33. De va săpa cineva o fântână sau va descoperi o fântână şi nu o va acoperi şi va cădea în ea un bou sau un asin,
34. Stăpânul fântânii trebuie să plătească argint stăpânului lor, iar boul sau asinul să fie al lui.
35. Iar dacă boul cuiva va împunge boul altuia şi va muri, să se vândă boul cel viu şi preţul să-l împartă pe din două; de asemenea şi pe cel ucis să-l împartă pe din două.
36. Iar de s-a ştiut că boul a fost împungător de multă vreme, dar stăpânul lui, fiind înştiinţat despre aceasta, nu l-a păzit, atunci acesta trebuie să plătească bou pentru bou, iar cel ucis să fie al lui”.

 

Leviticul – cartea a treia a lui Moise
Capitolul 27

1. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie aşa:
3. Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt.
4. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli.
6. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de argint.
7. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece sicli.
8. Iar dacă este sărac şi nu e în stare să plătească preţul, atunci să fie adus la preot şi să-l preţuiască preotul; potrivit cu starea celui ce şi-a dat făgăduinţa să-l preţuiască preotul.
9. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot ce se aduce Domnului trebuie să fie sfânt.
10. Să nu schimbe nici bun cu rău, nici rău cu bun; iar de schimbă cineva dobitoc cu dobitoc, atunci şi cel schimbat şi cel dat schimb va fi sfânt.
11. Dacă ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfă Domnului, şi el va fi adus la preot,
12. Preotul îl va preţui ori de este bun, ori de este rău; şi cum îl va preţui preotul, aşa să fie.
13. De va vrea cineva să-l răscumpere, atunci să adauge a cincea parte la preţ.
14. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o preţuiască preotul, de este bună sau rea, şi cum o va preţui preotul, aşa să rămână.
15. Dacă afierositorul va vrea să răscumpere casa sa, să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi va fi a lui.
16. De va afierosi cineva Domnului ţarină din moşia sa, preţuirea să se facă după venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru fiecare gomer de orz semănat.
17. De îşi va afierosi ţarina sa chiar din anul jubileu, să fie după preţul hotărât.
18. Iar de îşi afieroseşte cineva ţarina sa după anul jubileu, atunci preotul să socotească argintul după numărul anilor ce mai rămân până la anul jubileu şi să scadă din preţul ei.
19. Dacă însă va vrea să-şi răscumpere ţarina cel ce a afierosit-o, atunci el să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi să rămână a lui.
20. Iar dacă acela nu-şi va răscumpăra ţarina şi va fi vândută altui om, atunci nu se mai. poate răscumpăra;
21. Ţarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi afierosire Domnului, ca ţarină jertfă, şi va trece în stăpânirea preotului.
22. Iar dacă cineva va afierosi Domnului o ţarină cumpărată, care nu este din ţarinile moşiei lui,
23. Preotul să-i socotească partea de preţ până la anul jubileu, şi acela să-i dea preţul în aceeaşi zi, ca afierosire Domnului,
24. Şi ţarina în anul jubileu va trece iar la acela, de la care a fost cumpărată şi din moşia căruia a fost pământul acela.
25. Toate preţurile să fie făcute după siclul sfânt; siclul să aibă douăzeci de ghere.
26. Numai întâii născuţi ai dobitoacelor, care după întâietatea naşterii sunt ai Domnului, să nu-i afierosească nimeni: fie bou, fie oaie, că sunt ai Domnului.
27. Iar dacă este dobitoc necurat, să fie răscumpărat după preţuirea ta, la care să se mai adauge a cincea parte, şi de nu se va răscumpăra să se vândă după preţuirea ta.
28. Toate cele afierosite, pe care omul cu jurământ le dă Domnului din ale sale, – fie om, fie dobitoc, fie ţarină din moşia sa, – nici nu se răscumpără, nici nu se vând. Tot ce este afierosit cu jurământ este sfinţenie mare a Domnului.
29. Orice om afierosit cu jurământ nu se răscumpără, ci trebuie să se dea morţii.
30. Toată dijma de la pământ, din roadele pământului şi din roadele pomilor este a Domnului, sfinţenia Domnului.
31. Şi de va voi cineva să-şi răscumpere dijma, să adauge la preţul ei a cincea parte.
32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului.
33. Nu trebuie căutat de este bun sau rău şi nu trebuie schimbat; dar de-l va schimba cineva, atunci şi cel schimbat şi schimbul vor fi sfinte şi nu se vor putea răscumpăra”.
34. Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise pe Muntele Sinai pentru fiii lui Israel.

 

Ar mai fi, daca vreiti:
Efeseni 6:5-6 Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inmii voastre, ca si de Hristos.

Timotei 6:1-2 – Cei ce se gasesc sub jugul robiei sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca sa nu fie hulite numele si invatatura lui D-zeu.

Petru 2:18 Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.

Luca 12:47 (din spusele lui Iisus) Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult.
48 Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.